Șeful misogin
și sarcastic: Genul de șef care îți povestește când se
întoarce din concediu cam cum a fost experiența lui în afară „Mda...
nevastă-mea cu înc-o proastă au ales un hotel șmecher, dar cu mâncare varză”
Nu că ți-ar mai păsa cum a fost mâncarea... Sau care, daca vreo colegă întârzie
din cauza traficului, când se întoarce o întreabă: „Și... conduceai tu?”
Șeful
super-carierist: Sigur e
unul bun, cu o gagică isterică acasă, care la orice ieșeală cu colegii îl sună
sau îi dă sms-uri din 10 în 10 minute. E deștept, face performanță, se îmbracă
bine, are simțul umorului și te distrezi la birou, dar când îl sună Pisi „Silence
please!”
Șeful
familist: Genul de șef
care are copii și o familie cu care-și petrece într-un mod deosebit timpul. Are
poze la birou cu întreaga familie. Când îi sună telefonul îi apare poza la
apelant, fie cu soția, fie cu ăla mic. Nu primește restricții din partea
familiei la ieșirile cu colegii și de regulă se distrează cel mai bine la petrecerile
organizate la birou.
Șeful fost
tocilar în studenție: Își
muncește pe rupte angajații. Are o plăcere malefică de a-i obosi pe ceilalți.
Dacă ai terminat treaba mai repede, o să-ți mai dea ceva de facut. Adoră în
ascuns să i se spună „Șefu’”. Daca vreuna din angajate face o remarcă pozitivă despre
cravata lui gen „Șefu ți-ai schimbat cravata” a leșinat instant. Cel mai mic
compliment îi amplifică măreția.
Șeful arogant:
În principiu nu este
comunicativ, iar tentativele lui de glume sunt de regulă lipsite de umor. Cel
mai probabil burlac cu palmares impresionant. Evită ieșirile cu subalternii și
nu-l impresionează/ interesează problemele personale ale celorlalți. Este
conștient că este considerat sexy de către angajate și când trece pe coridor
merge în slow motion. Se duce la sală, dacă nu de forță, măcar de impresie.
