Tipologii de șefi

Șeful misogin și sarcastic:  Genul de șef care îți povestește când se întoarce din concediu cam cum a fost experiența lui în afară „Mda... nevastă-mea cu înc-o proastă au ales un hotel șmecher, dar cu mâncare varză” Nu că ți-ar mai păsa cum a fost mâncarea... Sau care, daca vreo colegă întârzie din cauza traficului, când se întoarce o întreabă: „Și... conduceai tu?”

Șeful super-carierist: Sigur e unul bun, cu o gagică isterică acasă, care la orice ieșeală cu colegii îl sună sau îi dă sms-uri din 10 în 10 minute. E deștept, face performanță, se îmbracă bine, are simțul umorului și te distrezi la birou, dar când îl sună Pisi „Silence please!”

Șeful familist: Genul de șef care are copii și o familie cu care-și petrece într-un mod deosebit timpul. Are poze la birou cu întreaga familie. Când îi sună telefonul îi apare poza la apelant, fie cu soția, fie cu ăla mic. Nu primește restricții din partea familiei la ieșirile cu colegii și de regulă se distrează cel mai bine la petrecerile organizate la birou.

Șeful fost tocilar în studenție: Își muncește pe rupte angajații. Are o plăcere malefică de a-i obosi pe ceilalți. Dacă ai terminat treaba mai repede, o să-ți mai dea ceva de facut. Adoră în ascuns să i se spună „Șefu’”. Daca vreuna din angajate face o remarcă pozitivă despre cravata lui gen „Șefu ți-ai schimbat cravata” a leșinat instant. Cel mai mic compliment îi amplifică măreția.

Șeful arogant: În principiu nu este comunicativ, iar tentativele lui de glume sunt de regulă lipsite de umor. Cel mai probabil burlac cu palmares impresionant. Evită ieșirile cu subalternii și nu-l impresionează/ interesează problemele personale ale celorlalți. Este conștient că este considerat sexy de către angajate și când trece pe coridor merge în slow motion. Se duce la sală, dacă nu de forță, măcar de impresie.