3 întrebări de bază și nimic mai mult!

Ce trebuie să facem când primim un task? Cum să nu ne agasăm șefii cu zeci de întrebări? Cum să ne organizăm eficient energia?

Iată un mic truc. Îndată ce primim ceva de făcut, avem voie să adresăm maxim 3 întrebări celui care ne-a alocat sarcina. Și... atenție, sunt întrebări prețioase, deci trebuie să le folosim inteligent. 

1. Când? Știm că timpul ne omoară planurile, că suntem în epoca vitezei, că el costă bani, așa cum zice o vorbă, că ne aduce la limite și da, ajungem vrem nu vrem, la așa numitul deadline. Companiile lucrează cu proiecte, mai mari sau mai mici și desigur diferite de la caz la caz. Fiecare proiect trebuie îndeplinit într-o anumită perioadă de timp, pentru a livra rezultatele așteptate de firmă. Pe manager nu îl va interesa drumul până la rezultat, "suferințele" prin care ai trecut pentru a-l îndeplini. Pe el îl interesează rezultatul, iar acesta trebuie să vină la timp. Corect? Așa că, a ne cunoaște deadline-ul e un must! 

2. Ce? Întreabă-ți șeful "Ce rezultate dorești să obțin?", cu alte cuvinte "Ce vrei de la mine?" prin rezolvarea task-ului alocat, desigur. Am zis și repet, pe manager nu îl interesează drumul parcurs de tine și cum ai rezolvat, ci strict efectul muncii tale. Așa că, e musai să știm ce așteptări au superiorii de la noi și ce doresc să obțină. În fond, a lucra fără scop este un non-sens, nu?

3. Cine? Cine sunt persoanele de legătură? În traducere, ce specialiști avem, cu cine putem lua legătura să ne îndrume, cine este persoana căreia trebuie să-i livrez rezultatul. Problemele diferă de la caz la caz și de la caz la caz avem colegi care sunt în măsură să ne explice, să ne ajute, să ne pună la dispoziție anumite materiale necesare sau care trebuie să lucreze împreună cu noi la proiect. În mod sigur, șeful n-are timp să ne îndrume el însuși, pentru fiecare task în parte. Iată de ce trebuie să ne știm "contactele" de la bun început, să nu pierdem timp căutând informații pe care le-am putea avea deja.

Zic să ne folosim cu dibăcie energia și să ne eficientizăm cu spor munca.
Cuvinte puține, roade multe. Cine nu ne-ar aprecia?

Când cei dragi ne inspiră…

... construim din lucruri mărunte, vise şi din vise, dorinţe împlinite.

Paperman - Disney Pixar

O seară minunată!

Untul de Shea

Cu ce ne mai hidratăm, cu ce ne mai răsfăţăm?

Iata că, untul de shea ar fi una dintre variantele cele mai bune şi mai recomandate, dar cam câte secrete ştim despre el?

Povestea spune că untul de shea se obţine din nucile arborelui Shea-Karité. Acest arbore însă, abia după 15 ani de viaţă începe să rodescă, iar cele mai bune roade, se obţin mai exact dupa primii 30 ani. Practic, cultivatorii trebuie să-şi ţină tradiţia din generaţie în generaţie.

Am mai aflat că untul de shea conţine vitaminele: A, E şi K şi pe lângă acestea omega 6 şi omega 9.

Untul de shea este recomandat pentru toate tipurile de piele, dar având o textură grasă şi foarte hidratantă, merge de minune, mai ales cu pielea uscată. Se bucură cel mai mult de utilizare sa, buzele şi zonele delicate ale feţei. Pentru graviduţe este foarte bun împotriva vergeturilor, iar pentru bebeluşi împotriva iritaţiilor de la scutece. În scop preventiv, dar şi corector, îl putem folosi împotriva ridurilor şi a semnelor de îmbătrânire. Este prieten şi cu pielea foarte uscată şi crăpată, cu arsurile solare şi cu durerile musculare. E bătrânul vraci care te vindecă printr-un truc bun şi cu blândeţe.

Cum se face remarcat printre atâţia concurenţi? Prin hidratarea intensă a pielii, prin revitalizarea ţesuturilor obosite, prin absorţia uşoară în piele, pentru că e calmant şi anti-inflamator şi are factor de protecţie UV. Este regenerant şi stimulează microcirculaţia, cicatrizant şi luptător împotriva ridurilor. 

Cum îl utilizăm pentru a face minuni corpului nostru?

Îl aplicăm direct pe pilea curată, ca orice cremă / loţiune de corp. Îl putem amesteca cu uleiuri vegetale sau cu uleiuri esenţiale pentru a obţine un mix bogat pentru piele. Îl putem folosi ca ingredient pentru obţinerea unor măşti pentru părul uscat şi degradat sau ca ingredient în prepararea unor creme de masaj pentru musculatură obosită. Tot ca ingredient, îl putem folosi în obţinerea loţiunilor pentru protecţia solară, alături de alte bogăţii ale naturii, ce vor lucra împreună în acelaşi scop. 

Joc pentru desprins zâmbete

Iată ce joculeţ am găsit... Ce fel de degete ai la picioare și, mai ales ce spun acestea despre originile tale?

Degetele în scară

Aceste degete spun despre tine că ai origini egiptene. Majoritatea oamenilor au acest tip de degete și se spune că acestea ar fi degete normale.

Degetele de același nivel

Dacă degetele tale sunt la fel de lungi, însemnă că ai degete romane. Acestea sunt mai puțin comune decât primele.

Al doilea deget mai mare decât degetul mare

Înseamnă că ai degete grecești. Acest tip de degete se regăsește la majoritatea sculpturilor ce au aceste origini și la 95% dintre statuile romano-latine. Poate aveau grecii un secret genetic sau doar copiau ceea ce vedeau?

Primul deget mai mare și următoarele mai mici

Dacă acest tip de degete sunt ale tale, înseamnă că ai degete germanice.

Degete sub formă de trepte

Poate că degetele tale sunt sub forma treptelor, unele mai mari, iar altele mai mici. În cazul acesta se spune că ai avea origini celtice.

... noapte frumoasă, noapte bună!

Să construiţi idealuri în vise şi să le împliniţi în realitate, cu bucurie şi linişte sufletească!

All of me - John Legend & Lindsey Stirling

Vise frumoase!

Metrorex pentru sportivii români

Am citit azi pe Mediafax, că Metrorex va redenumi staţiile de metrou cu nume de sportivi români.

Găsesc  acest gest şi amuzant şi respectabil, dar totodată şi uşor epuizant. Adică dacă mă pui să recit un traseu pe de rost, am o acurateţe de 98% în răspuns şi mi-e greu să cred că o voi menţine acum când staţiile toate, vor avea nume-prenume.

Este respectabil faptul că încă mai avem instituţii care stimează şi doresc păstrarea în memoria colectivă a unor nume care au făcut istorie şi de care am fost şi vom fi mândri că ne reprezintă. Mi-ar fi plăcut mai mult însă, dacă acest lucru s-ar fi întâmplat cu denumirea anumitor străzi, care din nefericire şi din lipsă de inspiraţie, au practic nişte nume goale şi lipsite de sens. Iată câteva exemple de străzi “amărâte” din Bucureşti: Viitorului, Focşani, Planetei, Pufuleţi, Frunzei, Căluşei, Existenţei, Puiandrului, Lecturii etc. Serios?! Alte idei nu mai avem? Păi să-i chemăm pe domnii de la Metrorex să ne ajute, că vorba aceea “unde-i unul nu-i putere” şi uneori nici minte.

Acum, după spusele celor de la Mediafax, între denumirile staţiilor de metrou vom găsi numele celebrilor sportivi cum ar fi: Ivan Patzaichin, Elisabeta Lipă, Lia Manoliu, Nadia Comăneci, Marius Urzică, Monica Roşu, Laura Badea, Cătălina Ponor, Lavinia Miloşovici, Gabriela Szabo, Sandra Izbaşa, Andreea Răducanu, Simona Amănar, etc, căci lista e lungă, doar avem şi noi 51 de staţii.

Panourile cu noile denumiri vor fi dedicate împlinirii a 100 de ani de olimpism românesc. Apoi, vor mai rămâne valabile încă 5 ani, căci vor promova campanii destinate strângerii de fonduri pentru susţinerea performanţelor sportivilor olimpici români. Cel mai probabil se va merge în paralel cu ambele denumiri pentru staţii.

Aşadar, felicitări şi mult succes celor de la Metrorex şi poate mai construim şi noi o statie, două, căci vorba aia, avem mulţi sportivi de valoare şi trebuie să-i onoră

m pe toţi!

Bye, bye!

Fete de pension - Cum şi când salutăm?

Iată câteva sfaturi:

1. Tinerii îi vor saluta primii pe cei mai în vârstă, inferiorii pe superiorii ierarhici, noul invitat pe cei deja adunaţi.

2. Domnii vor saluta primii doamnele, indiferent dacă acestea sunt mai în vârstă sau nu decât ei.

3. Salutăm întotdeauna tot grupul din care face parte cunoştinţa noastră, cea pe care tocmai am întâlnit-o.

4. Salutăm primele când intrăm în local, săli de aşteptare, compartimente de tren, lifturi, magazine, etc.

5. O lady tânără va saluta întotdeauna prima, o lady mai în vârstă.

Obligatoriu răspundem la orice salut primit. A refuza să răspundem înseamnă o ofensă la adresa persoanei ce ne salută.

de Noapte bună!

Căutam o melodie care să mă încânte și iată ce mi-am amintit: Joe Cocker & Jennifer Warnes - Up where we belong.
V-o recomand cu drag!

Vise de poveste,
Noapte bună!

Bârfitor vs. Jucător

De cele mai multe ori, în orice grup de persoane (colegi, prieteni, rude, apropiați, etc), întâlnim câteva tipologii de oameni. Voi face aici referire doar la una singură și anume, la cea a curiosului, a celui care pune cele mai multe întrebări și care te iscodește până la epuizarea subiectul. Îl știți da? 

Bun, acum și curiosul are o poveste. Știm din popor cum că, curiozitatea a omorât pisica, dar vedeți voi că și pisica are 9 vieți, așa că iată de unde atâta energie pentru o satisfacție atât de mare. Ca să ajungem la cele două categorii menționate în titlu, trebuie să conștientizăm că totul ține de maniera în care se exercită curiozitatea. 

Astfel că, un bârfitor, îți va pune întrebări cu nemiluita, poate adresate haotic, poate urmând în mod clar un sens, în grabă, căci este nerăbdător să afle tot, e aproape în stare "de șoc" când vestea ta e o bombă. Nu se va feri să pună întrebări indiscrete și insinuante. De cele mai multe ori este o persoană destul de zgomotoasă.

La celălalt capăt al mesei este jucătorul, persoana care fie se preface ca nu a mai auzit despre ce vorbești, fie chiar nu a mai auzit, dar în orice caz, în ambele situații te va descoase. Jucătorul a înțeles că în epoca vitezei în care trăiește, informația este principala resursă care face diferența. Maniera sa, este de a pune întrebări discret și bine gândit și în mod sigur nu va atrage atenția asupra sa, așa cum, de cele mai multe ori o face bârfitorul. 

Dacă în grup avem și un bârfitor și un jucător, să știți din start că toată munca o va duce bârfitorul. Jucătorul își va lua popcorn și va asista tăcut și relaxat la discuție. Își va hrăni interesul din toate răspunsurile primite de bârfitor. Posibil nici să nu-l remarcați. 

Să ne gândim la grupul de la job. 

Vii la serviciu și începi să le povestești colegilor că ai fost la un seminar de comunicare ce te va ajuta la viitoarele proiecte profesionale. Dacă în următoarele 5 minute tot departamentul a aflat despre asta, aici să știi că a fost bârfitorul. Dacă în următoarele 2 săptămâni, nu a aflat nimeni în afară de persoanele cărora le-ai povestit, despre seminarul tău, atunci aici să știi că este jucătorul, care fără să știe nimeni ți-a devorat ideea, a întors-o pe toate părțile, iar în tot timpul acesta a încercat să facă ceva mai măreț ca tine.

Dacă de exemplu, vii la serviciu și povestești despre o problemă personală, să zicem că te-ai despărțit aseară de logodnicul tău, cele 5 minute ale bârfitorului se vor reduce la 2 secunde, în care va afla tot departamentul. Dacă nu s-a întâmplat nimic, nimic în următoarele 2 săptămâni, dacă în continuare știu aceleași persoane cărora le-ai spus tu, atunci află că jucătorul te compătimește în tăcere. 

Acum cred că ți-ai dat seama despre ce vorbesc. 

Cum să interacționăm cu ei? Păi depinde cum îi privești și câtă putere le dai. 

Dacă de exemplu, consideri bârfitorul ca fiind o persoană slabă, înseamnă că ești gata să te lupți cu jucătorul, iar în cazul în care nu-ți place competiția, atunci draga mea, ține-ți ideile și problemele pentru tine sau strict pentru prieteni. Jucătorului nu-i pasă dacă ești tu competitivă sau nu, el este!

Dacă îl vezi pe bârfitor ca o persoană puternică, atunci află că aici te-ai blocat. Nici nu mai este cazul să amintesc de jucător, căci oricum te-ai ales din start cu două probleme pe cap. 

Eu una, aș zice că toleranța este atitudinea cheie. 

Căci oare când a fost o discuție la fel de bună fără un bârfitor și când a fost o victorie la fel de dulce fără o competiție cu un jucător?

          O zi cu puțină ploaie, dragelor!

Un strop de încredere în tine

Vreau să menționez strict două aspecte despre încrederea în sine, luând by default existența ei. Nu există "nu ai încredere în tine" sau "nu am încredere în mine", nu! Încrederea în propriile forțe o exercităm mai mult sau mai puțin, în funcție de cum am fost învățați și educați, de cum ne-am obișnuit și desigur, de mediul care ne înconjoară, propice sau nu personalității noastre.

Asa că, iată două variante de încredere în forțele proprii:

1. Încrederea prin comparație. Cu alte cuvinte dacă X a reușit, atunci și eu o pot face. Destul de just zic, dar dacă tot privim ca pe o competiție, atunci trebuie să avem același context și aceiași factori motivaționali. Rezultatele pot fi în două sensuri, de fapt așa ar trebui să le percepem: fie ai reușit ca și celălalt, dar dat fiind faptul că e vorba despre tine, în mod sigur ai reușit mai bine decât X, fie n-ai reușit ca și X, dar asta înseamnă că ai reușit diferit.

2. Încrederea prin start. Mai exact, cam de câte ori te-ai gândit să faci ceva și ai zis "Dar o fi bine? N-a mai făcut nimeni până acum sau n-a mai zis nimeni până acum..." Ei, da și ce dacă! Ia să fiu primul care face ceva și să vedem ce iese. Asumă-ți ideea că doar este a ta și ai dreptul să te bucuri de ea. 

În ambele cazuri de mai sus, totul ține de cum privești situația, iar dacă încrederea în tine este maximă, păi atunci și aura este de învingător. 

Iar ca o mică concluzie, dacă n-ai făină, n-ai prăjitură, corect? Atunci, cum stă treaba cu... dacă n-ai încredere în tine, n-ai rezultate? 

O seară bună!

Ce ne aduce toamna?

Astăzi, la metrou, am zărit doi actori de la Teatrul Foarte Mic stând de vorbă.

Oameni normali lângă oameni normali. Nimic deosebit în asta, doar că astăzi mi-am amintit că da, chiar a venit toamna și odată cu toamna, o nouă stagiune.

Oare ce surprize ne-au mai pregătit dragii noștri actori?