Vreau să menționez strict două aspecte despre încrederea în sine, luând by default existența ei. Nu există "nu ai încredere în tine" sau "nu am încredere în mine", nu! Încrederea în propriile forțe o exercităm mai mult sau mai puțin, în funcție de cum am fost învățați și educați, de cum ne-am obișnuit și desigur, de mediul care ne înconjoară, propice sau nu personalității noastre.
Asa că, iată două variante de încredere în forțele proprii:
1. Încrederea prin comparație. Cu alte cuvinte dacă X a reușit, atunci și eu o pot face. Destul de just zic, dar dacă tot privim ca pe o competiție, atunci trebuie să avem același context și aceiași factori motivaționali. Rezultatele pot fi în două sensuri, de fapt așa ar trebui să le percepem: fie ai reușit ca și celălalt, dar dat fiind faptul că e vorba despre tine, în mod sigur ai reușit mai bine decât X, fie n-ai reușit ca și X, dar asta înseamnă că ai reușit diferit.
2. Încrederea prin start. Mai exact, cam de câte ori te-ai gândit să faci ceva și ai zis "Dar o fi bine? N-a mai făcut nimeni până acum sau n-a mai zis nimeni până acum..." Ei, da și ce dacă! Ia să fiu primul care face ceva și să vedem ce iese. Asumă-ți ideea că doar este a ta și ai dreptul să te bucuri de ea.
În ambele cazuri de mai sus, totul ține de cum privești situația, iar dacă încrederea în tine este maximă, păi atunci și aura este de învingător.
Iar ca o mică concluzie, dacă n-ai făină, n-ai prăjitură, corect? Atunci, cum stă treaba cu... dacă n-ai încredere în tine, n-ai rezultate?
O seară bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu