De cele mai multe ori, în orice grup de persoane (colegi, prieteni, rude, apropiați, etc), întâlnim câteva tipologii de oameni. Voi face aici referire doar la una singură și anume, la cea a curiosului, a celui care pune cele mai multe întrebări și care te iscodește până la epuizarea subiectul. Îl știți da?
Bun, acum și curiosul are o poveste. Știm din popor cum că, curiozitatea a omorât pisica, dar vedeți voi că și pisica are 9 vieți, așa că iată de unde atâta energie pentru o satisfacție atât de mare. Ca să ajungem la cele două categorii menționate în titlu, trebuie să conștientizăm că totul ține de maniera în care se exercită curiozitatea.
Astfel că, un bârfitor, îți va pune întrebări cu nemiluita, poate adresate haotic, poate urmând în mod clar un sens, în grabă, căci este nerăbdător să afle tot, e aproape în stare "de șoc" când vestea ta e o bombă. Nu se va feri să pună întrebări indiscrete și insinuante. De cele mai multe ori este o persoană destul de zgomotoasă.
La celălalt capăt al mesei este jucătorul, persoana care fie se preface ca nu a mai auzit despre ce vorbești, fie chiar nu a mai auzit, dar în orice caz, în ambele situații te va descoase. Jucătorul a înțeles că în epoca vitezei în care trăiește, informația este principala resursă care face diferența. Maniera sa, este de a pune întrebări discret și bine gândit și în mod sigur nu va atrage atenția asupra sa, așa cum, de cele mai multe ori o face bârfitorul.
Dacă în grup avem și un bârfitor și un jucător, să știți din start că toată munca o va duce bârfitorul. Jucătorul își va lua popcorn și va asista tăcut și relaxat la discuție. Își va hrăni interesul din toate răspunsurile primite de bârfitor. Posibil nici să nu-l remarcați.
Să ne gândim la grupul de la job.
Vii la serviciu și începi să le povestești colegilor că ai fost la un seminar de comunicare ce te va ajuta la viitoarele proiecte profesionale. Dacă în următoarele 5 minute tot departamentul a aflat despre asta, aici să știi că a fost bârfitorul. Dacă în următoarele 2 săptămâni, nu a aflat nimeni în afară de persoanele cărora le-ai povestit, despre seminarul tău, atunci aici să știi că este jucătorul, care fără să știe nimeni ți-a devorat ideea, a întors-o pe toate părțile, iar în tot timpul acesta a încercat să facă ceva mai măreț ca tine.
Dacă de exemplu, vii la serviciu și povestești despre o problemă personală, să zicem că te-ai despărțit aseară de logodnicul tău, cele 5 minute ale bârfitorului se vor reduce la 2 secunde, în care va afla tot departamentul. Dacă nu s-a întâmplat nimic, nimic în următoarele 2 săptămâni, dacă în continuare știu aceleași persoane cărora le-ai spus tu, atunci află că jucătorul te compătimește în tăcere.
Acum cred că ți-ai dat seama despre ce vorbesc.
Cum să interacționăm cu ei? Păi depinde cum îi privești și câtă putere le dai.
Dacă de exemplu, consideri bârfitorul ca fiind o persoană slabă, înseamnă că ești gata să te lupți cu jucătorul, iar în cazul în care nu-ți place competiția, atunci draga mea, ține-ți ideile și problemele pentru tine sau strict pentru prieteni. Jucătorului nu-i pasă dacă ești tu competitivă sau nu, el este!
Dacă îl vezi pe bârfitor ca o persoană puternică, atunci află că aici te-ai blocat. Nici nu mai este cazul să amintesc de jucător, căci oricum te-ai ales din start cu două probleme pe cap.
Eu una, aș zice că toleranța este atitudinea cheie.
Căci oare când a fost o discuție la fel de bună fără un bârfitor și când a fost o victorie la fel de dulce fără o competiție cu un jucător?
O zi cu puțină ploaie, dragelor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu